Dupa un weekend incarcat cu concerte, nu puteam sa nu continuam in acelasi ritm asa ca ziua de miercuri, 1 iulie 2015, ne-a gasit la Romexpo pentru a ne lua constiinciosi portia de (heavy si power) metal.
Accesul a fost facil, dar din pacate eu nu am reusit sa ajung chiar de la inceputul concertului fiind prinsa in trafic. Am ajuns abia la ultima piesa a celor de la 9.7 Richter. Atmosfera era frumoasa si degajata, desi cum ma apropiam de scena aveam sa constat ca in “Gazon A” si “Golden Circle” nu prea era public. Cei mai multi spectatori au ales sa isi ia bilete la cea mai ieftina categorie, fapt total de inteles avand in vedere ca trupele ce urmau sa cante au mai fost pe la noi si in ultima vreme sunt multe concerte din care avem de ales. Mi-ar placea ca pe viitor sa se renunte la delimitarile astea pe diverse sectiuni si organizatorii sa opteze pentru un singur tip de acces.
Nu am apucat sa iau bine pulsul concertului ca pe scena si-ar facut aparitia cei de la Helloween si au inceput in forta cu “Eagle Fly Free”. Incet dar sigur, numarul celor din public crestea (se pare ca nu am fost singura ce a ajuns un pic mai greu). Helloween au fost o incalzire foarte buna pentru concert, desi sunt sigura ca multi i-ar fi preferat intr-un concert in calitate de headlineri.
Desi a facut parte din “My God-Given Right” Tour, concertul de la Bucuresti a fost un mix al celor mai importante piese Helloween. Noul album (ati ghicit, se numeste “My God-Given Right”) este o intoarcere la orginile trupei, fiind in mare parte compus de Andi Derris si Sascha Gerstner. Aclamati de public, ei s-au intors chiar si la bis pentru inca doua piese, “Future World” si “I Want Out”. A fost un concert reusit, dar pe alocuri lumea parea usor plictisita preferand sa manance o inghetata sau sa faca o vizita pe la standurile cu tricouri si CD-uri in timp ce trupa se desfasura pe scena.
La ora 9 fix, a cazut cortina de pe scena si Judas Priest si-au inceput spectacolul. Am urmarit primele 3-4 piese, incercand sa absorbim din energia ce inca o au si o ofera taticii heavy metal (si colegul lor mai tanar Ritchie Faulkner). Lucrurile deja pareau sa stea mult mai bine numeric in public, fara a se crea insa aglomeratie. Nu acealasi lucru pot sa il spun insa pentru standurile ce vindeau bere. Pe cand Judas executa cu maiestrie pe scena a 5-a piesa din program, am mers sa ne luam ceva de baut. Cozile uriase ne-au descurajat insa asa ca am ales sa ne potolim setea cu niste sucuri (era o coada separata pentru sucuri, beri la cutie, cidru, etc.).
Trecand peste momentul cu bautura, ne-am reintors sa urmarim concertul din primele randuri. Nu stiu daca a fost din cauza pieselor alese, insa atmosfera devenise destul de apatica, entuziasmul initial se cam dusese. Acest lucru s-a schimbat in bine abia la ultimele piese, cam o data cu “Breaking The Law”. Nici faptul ca Halford a urcat pe scena pe un motor nu a parut sa ii miste asa de tare pe rockerii din fata scenei. Nu stiu daca ar trebui sa interpretez asta ca un semn de imbatranire a trupei (desi show-ul lor a fost unul per total bun) sau ca semn ca am ajuns eu la o supra-saturatie de concerte si cu greu reuseste sa ma mai atinga ceva la coarda sensibila. De mentionat ca la final Judas Priest s-au fotografiat pe scena cu un banner aruncat de fanii din primele randuri, au multimit de mai multe ori si pareau vizibil bucurosi ca se aflau din nou in Romania.
Trebuie punctat si ca organizatorii concertului au incercat sa remedieze din mers problema cu berea si la finalul show-ului au oferit-o gratis celor ce nu au apucat sa isi cumpere.
