Cronici / Galerii foto / Interviuri

Maximum Rock Festival 2014: Prin vant si ninsoare pornim spre Maximum Rock

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 26 Octombrie 2014

1-Maximum_Rock_Festival_2014_Pr_ad356PUa.jpgUnul din ultimele festivaluri, dacă nu chiar ultimul, ale anului 2014 (cum trece vremea, se duce și acest an) a avut loc în Turbohalle, undeva la capătul lumii, aproape de autostrada București-Pitești, pe lângă stația de metrou Păcii. Dar nu faptul că e departe (departe pentru noi, cei din alte zone, aproape pentru metaliștii din Militari) a fost problema, ci sonorizarea defectuoasă. Fostă fabrică, acest Turbohalle este o locație bună, ca mărime, pentru concerte, dar destul de rea ca sonorizare și, fiind vorba despre un festival, adică despre muzică, sonorizarea defectuoasă ar trebui să fie o poblemă. N-a fost nici rău, dar nici bine, unele trupe s-au auzit mai clar decât altele, dar se simțeau probleme la mai toate. Și nu din cauza organizării sau a sunetiștilor, care sunt sigur că au făcut tot ce le stătea în putință, ci a locației în sine care nu permite o sonorizare mai bună.

Fiind o locație mare, spartă în mai multe camere, sunetul merge unde vrea el și era mai bine să stai mai în spate sau pe mijloc pentru a te putea bucura cum se cuvine de muzica de pe scenă. Și vorbim despre metal, unde este crucial să se audă bine instrumentele, vocea, iar unele trupe mai atmosferice ar fi avut nevoie de o anumită"¦ atmosferă. Una peste alta, chiar și cu mici probleme, a fos un festival bun, care a adus pe scenă, în fața unui public destul de numeros, mai multe trupe, unele mici, dar bune pentru a încălzi atmosfera, iar capetele de afiș bune pentru a ne reaminti de ce iubim metalul. Și acum să o luăm pe zile și să vedem ce s-a întâmplat, ce am ascultat, cum ne-am petrecut timpul deloc puțin, dacă ținem cont că recitalurile începeau pe la ora 18 și se terminau pe la 1 sau chiar 2 noaptea. O zi de muncă, numai că era noapte și nu era muncă, ci distracție. Puțin obositor, dar merită!



Ziua 1

Ziua cu numărul unu a început pe la ora 18.00 când deja se strânsese o mână de oameni. Bătea un vânt năzpraznic, dar cum am mai zis, vremea rea nu poate să oprească muzica metal, lucru care s-a văzut și în a doua zi, când a nins, cu toate că suntem abia la sfârșitul lui octombrie, și în ciuda micilor nămeți tot s-a strâns lume. Dar să lăsăm vremea și ne întoarcem la muzica primei zile, care a început cu vreo câteva zeci de oameni în fața unei scene unde se cânta metal.

Trupa care a dat startul festivalului a fost Neutron, o trupă din București care chiar m-a luat plăcut prin surprindere. Sincer, nu mă așteptam la cine știe ce, dar băieții chiar au cântat bine și parcă îmi părea și rău că nu s-au strâns mai mulți oameni să-i vadă. Ca stil mi s-a părut că seamănă cu o combinație între vechea Metallica (până în Black Album) și ceva Entombed, era pre-rock`n`death, și melodiile lor se legau bine. Nu-i știam, dar o să-i caut și dacă mai cântă prin București eu o să merg.

După thrash metal a urmat, în mod surprinzător, alternative rock cu I`m the trip, o trupă din Sibiu, care a schimbat cumva paradigma și a reușit totuși să atragă atenția. După cum mi-am dat seama, a fost un festival destul de ecclectic, cu trupe din diferite zone ale muzicii, de la death metal la alternative rock, de la power metal la melodic death metal cu influențe core. Cei de la I`m the trip s-au distrat teribil pe scenă, se vedea că le place să cânte și că se simt bine pe scena Maximum Festival, chiar dacă nu aveau în fața publicul lor obișnuit. Mi-a plăcut energia lor și m-am bucurat să văd că oamenii i-au primit cum trebuie.

A urmat o trupă, Krepuskul, care mi-a plăcut încă de când am auzit-o acum mulți ani, când au scos o piesă, pe care din păcate nu au cântat-o, Cântăreți bolnavi, după versuri de Lucian Blaga. Mi-am dat seama cât de bine sună versurile marelui poet chiar și cântate în stil death metal și apoi le-am ascultat și alte melodii și mi s-a confirmat faptul că această trupă are ceva de spus în scena metal româneacă. Cu toate că au fost de multe ori în București, eu nu i-am văzut niciodată și a fost o plăcere pentru mine să-i văd în sfârșit. Chiar dacă nu aduc ceva nou, ei reușesc să sune bine, fresh, cât se mai poate în anul de grație 2014 să suni fresh când cânți death metal (ei spun că abordează experimental metal), și recitalul lor a fost unul reușit. Măcar au pus rockerii în mișcare. Au cântat piese precum Dead Inside sau Awake.

Threshold din UK sunt în primul rând o trupă care te face să te simți bine. Vocalul cred că este sufletul petrecerilor și se vede că iubește să fie în centrul tenției, mai ales pe scenă. Înainte să înceapă recitalul, el s-a urcat în fața noastră și a vobit mult cu publicul, ba chiar a cântat împreună cu oamenii un "La mulți ani" pentru o fată a cărei zi de naștre era. Dintr-un stand-up comediant s-a transformat imediat, odată ce a început showul, într-un bun-bun cântăreț de metal progresiv. Threshold e o trupă veche, activează încă din 1994, și are o discografie extinsă, care conține 10 albume și mai multe ep-uri. Au cântat mai ales piese de pe ultimul album, For the Journey, apărut anul acesta, dar și de pe altele și în ciuda faptului că sunetul, cum am mai zis, nu era cel mai fericit, ei au reușit să transmită acea stare plăcută și energică pe care o creează metalul progresiv. Mi-ar plăcea să văd această trupă într-un show propriu fiindcă mi-am dat seama că și live sună la fel de bine ca pe albume și vreo două ore cu ei n-ar fi de lepădat.

Setlist Threshold:

  1. Slipstream
  2. Watchtower on the Moon
  3. (Live debut)
  4. Mission Profile
  5. Unforgiven
  6. (Live debut)
  7. Pilot in the Sky of Dreams
  8. Turned to Dust
  9. (Live debut)
  10. Ashes
     
Despre Tristania, trupa, nu am prea multe de zis. Este o trupă generică de gothic metal, care  nu a adus absolut nimic nou genului și este chiar banală, dacă mă întrebați pe mine, însă nu pot să neg faptul că, în ciuda acestor lucruri, melodiile lor sunt bune de ascultat, fără să creeze pasiune, și live sunt cel puțin faini de urmărit. Au o vocală frumoasă, care are o voce bună, mai au și o altă femeie la bass, care știa ce face, iar cei doi vocali, unul și chitarist, au adus acea parte masculin agresivă care a făcut celebru acest gen. Este vorba despre combinația Beauty and the Beast: o voce caldă, feminină, cares e îmbină cu o voce death metal masculină. Trupe precum Theatre of Tragedy, Epica sau Sirenia au făcut acest gen celebru în lume, și pe la jumătatea anilor `90 spre 2000 era extrem de ascultat, aceste trupe fiind cu adevărat cool, cum ar zice puștii. Acum s-a cam dus vremea lor, sunt alte genuri la modă, însă asta nu înseamnă că genul a murit sau trebuie să moară, dar ar trebui gândită o nouă formulă revitalizantă. Dar oamenii din sală, unii din ei, chiar s-au bucurat să-i asculte și am observat chiar câțiva fani die hard. În final, recitalul lor a fost bun, profesionist și a fost un succes, iar fanii cu siguranță s-au simțit bine ascultându-i.

Setlist Tristania:

  1. Number 
  2. Night on Earth 
  3. Beyond the Veil 
  4. The Wretched 
  5. Sacrilege 
  6. Shadowman 
  7. Himmelfall 
  8. Exile 
  9. Libre 
  10. Darkest White 
  11. The Shining Path 
  12. Year of the Rat 

Trupa serii, capul de afiș, a fost Evergrey, un nume greu în sfera prog/power metal și se vede că au mulți fani aici, în România, fiindcă în jurul meu oamenii chiar cântau piesele, știau bine despre ce e vorba, știau la ce să se aștepte. O să o spun de prima dată, Evergrey în acest concert nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, poate și pentru că au avut o pauză de concerte, dar nu au fost nici răi. Concertul lor a fost unul normal, liniar, cu câteva mici opinteli, ba un vers uitat, ba o chitară care nu suna cum trebuie, dar au dus-o la capăt cu bine și au avut în playlist multe din piesele care i-au făcut celebrii. Evergrey e una din trupele pe care le ascult cu plăcere acasă, albumle lor nu sunt chiar etalon, nu toate, dar au piese care rup sufletul în mine și cum îi văd pentru prima dată mă așteptam să facă o atmosferă mai bună, să pună și ei suflet, dar au fost destul de reci, mecanici. Nu zic că a fost un show rău fiindcă nu a fost, dar se putea mai mult.

Setlist Evergrey: 

  1. King Of Errors 
  2. As I Lie Here Bleeding 
  3. Obedience 
  4. Solitude Within 
  5. Rulers of the Mind 
  6. The Masterplan 
  7. Blinded 
  8. I'm Sorry 
  9. (Dilba cover)
  10. Monday Morning Apocalypse 
  11. Leave It Behind Us 
  12. Words Mean Nothing 
  13. Missing You 
Encore:

  1. When the Walls Go Down 
  2. Recreation Day 
  3. Broken Wings 
  4. A Touch of Blessing 



Ziua 2


A nins. Aceasta este știrea zilei, fulgii care au început să pice, de parcă cei de la Dark Tranquility ar fi venit cu frigul de la ei din Gothenburg, oraș pe care, alături de At The Gates sau In Flames l-au făcut celebru și l-au transformat în gen muzical: gothenburg melodic death metal. Una din trupele mele de sufelt, o adevărată forță, atât în muzica propriu-zisă, cât și ca prestație live. Dar să începem cu începutul.

Din păcate am pierdut prima trupă, Open Mind, dar am înțeles, de la cei prezenți, că a fost un recital bun. Am ajuns când cântau cei de la Code Red și rupeau scena cu un brutal death metal de toată frumusețea. Nu erau mulți prezenți, dar ei care erau dădeau din cap și evident le plăcea muzica lor. O trupă care mizează pe agresivitate și nu face compromisuri, așa mi-au părut cei de la Code Red și cred că dacă ar fi fost mai mulți oameni s-a fi încins și un circle pitt sau un wall of death. E genul de trupă care îndeamnă la așa ceva.

Au urmat cei de la Noctiferia, o trupă din Slovenia, revelația acestui festival pentru mine. Nu știu de ce aveam impresia că sunt o trupă de gothic, poate numele îndeamnă la așa ceva, dar nu sunt. Slovenii cântă un metal modern de toată frumusețea și fără să exagerez, chiar simțeam cum mă saltă muzica lor și pur și simplu nu am putut să stau locului, am sărit, am dat din cap și la fel au făcut și ceilalți. O trupă fresh, cu melodii brutale și oneste, fără să aducă neapărat ceva nou. O trupă pe care aș vrea să o revăd neapărat, poate într-un concert propriu.

Setlist Noctiferia:

  1. Terror 
  2. Slavedriver 
  3. Catarsis 
  4. Demoncracy 
  5. Gaga People 
  6. Sleeper Is Awake 
  7. The Falsifier 
  8. Mara 
  9. Holymen 
     
Elvenking din Italia este una din trupele pe care le așteptam cel mai mult și cred ca dacă ar fi să fac un top al prestațiilor, ei ar fi pe locul 2, după Dark Tranquility și pe locul 3 ar fi Noctiferia, dar cum nu fac topuri mă rezum doar la a spune că acești italieni, care au scos un album superb în 2008, Two Tragedy Poets (...And a Caravan of Weird Figures), au reușit, în ciuda unor mici probleme tehnice, să aducă metalul melodic și plin de putere în România. Au cântat și piesa mea preferată de pe acest album The Wanderer, dar și piese de pe ulimul album, The Pagan Manifesto, precum și piese de pe albume mai vechi. E o trupă pe care aș dori să o văd cap de afiș, foarte mult mi-au plăcut și chiar vorbeam după concert cu oamenii și totți au fost de aceeași părere cu mine. O trupă bună, melodioasă și brutală în aceeași măsură, cu melodii catchy și puternice.

Setlist Elvenking:

  1. The Manifesto
  2. King of the Elves
  3. Poison Tears
  4. The Wanderer
  5. Pagan Revolution
  6. Chronicle of a Frozen Era
  7. Elvenlegions
  8. The Solitaire
  9. Moonbeam Stone Circle
  10. The Divided Heart
  11. The Loser
     
Unleashed sunt o legendă a scenei death metal și era cazul să-i vedem și noi în București, după atâția ani în care ne-au ocolit. Au albume solide în spate, au un sound propriu și au o prestație live directă, dură și fără prea multe artificii. Oamenii urcă pe scenă și oferă publicului ceea ce așeaptă: death metal clasic, fără să facă vreun compromis. Mulți oameni au venit special să-i vadă și chiar au plecat înainte să urce pe scena Dark Tranquility, ceea ce înseamnă că ori se temeau de zăpadă și voiau să ajungă acasă cu metroul sau autobuzul, ori nu le mai păsa de trupa serii. Dar Unleashed au venit cu artileria grea și au dinamitat Turbohalle.

Setlist Unleashed:

  1. Blood of Lies
  2. Triumph of Genocide
  3. The Longships Are Coming
  4. Fimbulwinter
  5. Don't Want to Be Born
  6. Wir kapitulieren niemals
  7. If They Had Eyes
  8. This Is Our World Now
  9. Your Children Will Burn
  10. Midvinterblot
  11. Hammer Battalion
  12. To Asgaard We Fly
  13. Death Metal Victory
  14. Before the Creation of Time
     
Utima trupă a festivalului și după părerea mea, cea mai bună, Dark Tranquility a urcat spre miezul nopții pe scenă și a demonstrat de ce merita Gothenburgul să fie pus pe harta metalului mondial. Poate că In Flames sunt mai celebrii și At The Gates sunt legende (încă sunt și s-au reunit de curând după foarte mulți ani, au și scos un nou album), dar Dark Tranquility au ceva special, o melancolie deloc bolnăvicioasă și un sunet care pur și simplu te ia și te aruncă într-o altă dimensiune. Concertul lor a fost, în ciuda acelorași mici probleme de sonorizare, unul care s-a ridicat la înălțimea numelui lor. M-am bucurat să aud Misery's Crown live și să-i văd practic în fața mea. Au fost plini de energie, au cântat de au rupt, au bombardat scena și cei rămași, destui, au avut parte de un recital nu memorabil, dar foarte bun.

Setlist Dark Tranquility:

  1. The Science of Noise
  2. White Noise/Black Silence
  3. Lost to Apathy
  4. The Wonders at Your Feet
  5. The Mundane and the Magic
  6. Punish My Heaven
  7. Uniformity
  8. What Only You Know
  9. Terminus (Where Death Is Most Alive)
  10. Lethe
  11. State of Trust
  12. ThereIn
  13. Final Resistance
  14. Endtime Hearts
  15. Misery's Crown

Vezi galeria foto a evenimentului la

  • Galerie foto Maximum Rock Fest, ziua 1, 24 octombrie 2014


Te-ar mai putea interesa

Calendar evenimente

Newsletter

Completează adresa ta de email pentru a putea primi ultimele noutăţi şi oferte prezente pe site.