Bucovina este fără doar și poate una dintre cele mai de succes trupe de metal românești, pe bună dreptate aș 
adăuga. A ajuns la acel statut care i-ar putea permite să aibă un concert pe lună în București și tot ar veni lumea să o vadă. O explicație pentru acest fapt cred eu că ar fi, pe lângă muzică, comunicarea foarte bună cu publicul, cu fanii. Trupa are o relație specială cu cei care o ascultă, oamenii din Bucovina își respectă fanii și acestora le sunt dragi cântăreții. Sâmbătă, pe 14 Decembrie 2019 a avut loc "Tradiționalul concert de Sărbători Bucovina", care a fost, după cum mă așteptam, sold out. Cortul încălzit de la Arenele Romane a fost plin ochi de oameni de toate vârstele veniți să se bucure de niscai metal autohton. În deschidere au cântat Hiraeth, Alekto și Silent Stream of Godless Elegy.
Hiraeth, o trupă relativ tânără, formată în 2015, în Iași, a reușit să producă o foarte bună impresie celor prezenți deja în număr mare, la Arene. Cântă un melodic death metal, cu influențe metalcore foarte bine gândit și executat. Într-un gen care pare că începe să își găsească din ce în ce mai greu resursele de inovare, Hiareth se descurcă cel puțin decent, avânt compoziții bune de tot. Au foarte, foarte multă energie și cel mai important, nu se iau extrem de în serios, dar sunt serioși. Recitalul lor a deschis cu succes o seară metal de calitate.
Cei de la Alekto, o trupă de thrash/groove metal, au schimbat puțin registrul, abordarea lor fiind ceva mai clasică, dar nu mai puțin brutală. Aș putea afirma că publicul a primit foarte bine trupa, originară din Brazilia, a executat și câteva dansuri tradiționale metaliste și atmosfera a devenit și mai interesantă. Au un stil brutal, direct și are nu te lasă deloc să stai nemișcat. Deja cortul era arhiplin pe la jumătatea concertului susținut de ei și s-a lăsat cu multă voie bună.
Surpriza serii a fost pentru mine trupa Silent Stream of Godless Elegy din Cehia, despre care nu știam nimic și care a reușit să mă impresioneze foarte mult. Încă de la titlu mi-am dat seama că trebuie să fie ceva bun, ceva care să mă facă atent. Trupa cântă un folk metal cu influențe populare din țara lor, în limba lor, și chiar dacă nu am înțeles absolut nimic din versurile lor, au reușit să îmi transmită foarte multe emoții. Au avut o singură piesă în limba engleză, I would dance. Publicul a fost cumva împărțit, părea că jumătate se bucură mult de trupă, jumătate așteaptă Bucovina. Dar concertul lor a fost deosebit și mi-ar plăcea să-i revăd.
Trebuie să spun de la început că Bucovina a avut pe 14 decembrie unul dintre cele mai intense concerte la care am fost anul acesta, și unul dintre cele mai bune concerte ale lor. Nici nu mai știu de câte ori i-am văzut, dar oricum, nu am mai simțit de mult atâta pasiune pusă în muzică. În ciuda unui drum lung și obositor de la Iași (spuneau că au făcut 8 ore cu mașina, și aceasta este unul dintre motivele pentru care la finalul concertului, înainte de Mestecăniș, au avut un mesaj social pentru construirea de autostrăzi) au cântat mai mult de două ore, cu o singură pauză mică.
Au avut și invitați, pe Andi Dumitrescu de la Bucium și pe Robert "Robse" Dahn de la Equilibrium, alături de care au cântat câte două piese. Alături de vocalul german au cântat cea mai nouă piesă a lor, Stahl Kennt Keinen Rost, dar și un cover Equilibrium. Bucovina este una dintre puținele trupe care nu numai că nu au uitat de Colectiv, dar nu cred că există concert în care să nu îndemne la neuitare și neiertare. Acest lucru mă impresionează de fiecare dată și mă face să-i apreciez și mai mult. Au atras de asemenea atenția și la groapa de gunoi de pe Pasul Mestecăniș, una dintre marile aberații recente.
Bucovina au trecut prin toate albumele lor, au cântat piese vechi și noi, creând o călătorie continuă prin trecut, prin prezent și ne-au arătat și o fărâmă de viitor, prin mesajul lor social, dar și prin promisiunea unui nou album în 2020. A fost probabil ultimul concert la care voi merge anul acesta, dar mă bucur că a fost acesta.
